marți, 30 iunie 2009

Razvan NU a pierdut pariul

Acum o luna si 4 zile (26 mai) scriam despre cum a pierdut Razvan un pariu facut cu mine. El a spus ca multimea de fete care se inghesuia atunci sa vina la antrenamentele cu Stelica se va diminua pana la maxim 4 fete. Dupa vreo 8 antrenamente m-am prezentat triumfatoare si i-am spus ca a gresit cu o abatere foarte mare, in sensul ca grupul se marise si nicidecum nu se diminuase. Nu are nici o importanta care a fost miza pariului ci doar faptul ca eu crezusem ca-i demonstrasem cat de mult se inselase asupra perseverentei acestor fete.



30 iunie 2009 - o luna mai tarziu la antrenament

La ultimele antrenamente gasca de fete s-a cam redus la... 6 (Loredana, Alinutza, Dodo, eu, Lavinia si mai nou venita Raluca). N-am spus nimic, convinsa fiind ca vara este perioada concediilor si a unei stari de comfort mai accentuate. La ultimele 2 antrenamente, inaintea celui de azi, prezenta s-a redus la 4, apoi la 3 fete.


Astazi, poate din cauza vremii, ne-am trezit la antrenament 2 fete: eu si Lore.




Chiar daca era intunecat si parea ca in secunda 2 va incepe ploaia, temperatura era perfecta pentru un antrenament coordonat de Stelica. In ciuda faptului ca seara trecuta am avut mult de lucru si nu am dormit mai mult de 4 ore, am avut un chef nebun de sport. Dupa cateva ture de stadion, antrenamentul a fost "step aerobic" si chiar daca a fost epuizant, mi-a placut la nebunie. La un moment dat a iesit soarele si a inceput si ploaia. Era asa de bine... ploaia era marunta, de vara. Parca ne stropea cineva cu un pistol de jucarie cu apa.








O secventa de step aerobic. M-am gandit ca nu toata lumea stie ce inseamna. Dintre toate variantele de antrenament ale lui Stelica, asta mi se pare cel mai placut, chiar daca este epuizant.







In drum spre casa a inceput ploaia mai puternic. In timp ce stateam la semafor si ploaia imi batea usor in geam ma gandeam ca totusi, Razvan a castigat pariul. A avut dreptate cand a spus ca vom ramane maxim 4. Si, din pacate, a mai avut dreptate cu ceva. Tot atunci el m-a intrebat:"Esti sigura ca stii sa negociezi aceasta poveste?". N-am inteles atunci ce-a vrut sa zica sau nu am vrut sa cred ca poate gresesc. Eram sigura ca facusem un lucru bun, de apreciat, in avantajul multimii. De fapt multimea era avantajul, dar oamenii nu apreciaza niciodata ceea ce au sau ceea ce obtin usor. Poate de multe ori nu realizeaza ce pierd nici dupa, dar, important este ca am incercat si am invatat ca pe viitor sa ma gandesc de 2 ori inainte sa vorbesc in numele altora. Stelica este insa un om minunat si sunt sigura ca intelege, ceea ce si eu uit uneori, ca viata nu este mereu asa cum ne-o programam ci ... la voia intamplarii.







Campioana la prezenta. Nici o absenta de cand am inceput antrenamentele, adica 30 aprilie.












Vorba gandului meu inainte de"noapte buna": "Si maine este o zi si o minune se poate intampla".