Un botez cu iz de poveste

Nicoleta este un om minunat pe care ma bucur ca viata mi l-a adus in cale acum cativa ani cand fara sa ma cunoasca ea mi-a intins o mana de ajutor, doar pt ca cineva i-a spus ca am nevoie si i-a garantat ca sunt un om corect, serios, de incredere. Si am sa fiu sincera pana la capat si am sa spun ca in cei 5 ani de cand o stiu pe Nicoleta nu am auzit niciodata pe cei care o cunosc din jurul meu sa spuna lucruri urate despre ea.

In ciuda faptului ca multi se leaga de inteligenta ei si de numarul mic de carti citite, toti recunosc ca Nicoleta compenseaza prin bunatate sufleteasca nealterata de jungla vietii, o vorba buna cand ai mai mare nevoie de ea, modestie neasteptata pentru o persoana atat de populara, fidelitate, corectitudine, punctualitate cum imi place mie (am o mare problema cu punctualitatea oamenilor din ziua de azi) si nu in ultimul rand printro ambitie cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Si cand spun ambitie imi vin in cap instantaneu 2 momente: unul este de acum 4 ani cand locuiam impreuna si ea avea la cina seara de seara un mar si un morcov pt ca vroia sa slabeasca si le manca cu atata pofta incat eu, care nici daca ma platesti nu-ti mananc morcov crud, ii ceream sa gust pt ca manca cu atat pofta de parca erau cele mai bune lucruri din lume. Si al 2 lea: cand a primit scenariul primei telenovele in care a jucat si a avut un sentiment de teama ca nu se va descurca, dar in final a reusit sa impresioneze in „Inima de tigan” prin prestatia ei chiar si pe actorii consacrati. Pentru ca si-a dorit! Si cand Nicoleta isi doreste ceva obtine. Banuiesc ca nu mai are rost sa vorbesc de momentul „ de dupa nastere” cand a slabit 30 kg intrun timp record. M-am intrebat de multe ori cum ar fi daca toti am la fel de ambitiosi ca ea. Nu am puterea mentala sa-mi imaginez momentul asta...

Dincolo de mediatizarea excesiva, dar pe masura dorintei oamenilor care o admira, botezul micutului Zsolt a fost un botez care nu a iesit din tiparele normalului, decat poate prin organizarea ce a tins spre perfectiune ce i-a dat un iz de poveste. Poate sunt subiectiva, dar cum as putea fi cand:

- Plecarea s-a facut fix la ora 10 cum era stabilit, pt eventualii intarziati ramanand un microbuz care ne-a ajuns in scurt timp din urma,

- Am fost insotita de o prietena comuna cu care nu aveam nevoie de cuvinte pt a comunica ci de o simpla privire,

- Soferul autocarului s-a demonstrat a fi un om deosebit, cu un bun simt si umor cum rar mi-a fost dat sa intalnesc la un sofer de autocar. A reusit sa gaseasca in orice moment solutii pt cerintele a 50 de oameni din generatii diferite,

- Cazarea a fost la inaltimea evenimentului,

- Catedrala Sfanta Maria din Sumuleu a impresionat prin prestanta, istorie si slujba de crestinare chiar daca 90% din cei prezenti erau ortodoxi ,

- Plecarea de la hotel catre restaurant si inapoi la hotel se facea rapid cu ajutorul unor limuzine de lux cu sofer puse la dispozitia invitatilor,

- Meniul de fizte, cum l-au caracterizat multi, se potrivea perfect cu standardele la care s-a dorit si realizt organizarea (sunca de cerb afumata cu pepene galben si branza de capra/ ficat de gasca la gratar cu sos Cumberland si crochete de castane / Rata de casa fripta cu varza rosie calita / Tort),

- Atmosfera a fost intretinuta cu succes de formatia JukeBox ( de la Carcotasi) care a reusit sa mentina in permanenta plin ringul de dans,

- Nicoleta si Zsolt au reusit sa fie prezenti si sa comunice cu toti invitatii chiar daca in total erau peste 200 persoane,

- In ciuda faptului ca au dat dovada de lipsa de curaj in alegerea tinutelor, actritele au fost cochete si prezentabile, chiar daca 70 % erau imbracate in negru (ca si mine de altfel :-)), dar eu nu am vrut sa ies in evidenta),

- Tortul a fost senzatie nu numai prin prezentare ci si prin gust (eu am mancat 2 portii chiar daca era 2 dimineata si era cu zahar :-))

- Colegii Nicoletei de la Acasa TV au fost senzationali prin atmosfera plina de veselie, dans si karaoke pe care au creat-o de la inceputul si pana la sfarsitul petrecerii,

- Diana Dumitrescu mi-a spus la un moment dat: ”Corne, sunt foarte fericita sa te invit la nunta mea care va avea loc pe 29 aug la Buftea!”

- Meniul de fitze s-a terminat cu o portie „sanatoasa”de sarmalute cu mamaliguta si ciolan afumat pe care cei ma multi au savurat-o concluzionand ca mancarea romananeasca ramane sarea si piperul unei petreceri reusite,

- A fost atat de reusita petrecerea incat unii dintre petrecareti s-au rupt de ringul de dans la 7 dimineata,

- Chiar daca drumul la intoarcere a fost obositor si, parca, mai lung , actorii telenovelei „Regina” au transformat autocarul intro scena de comedie in care cele doua generatii lasau foarte rar sa se vada bariera de perceptii si principii care ii desparte.

A fost asa cum Nicoleta isi doreste de ani de zile sa fie ziua in care-si crestineste primul copil, atat de dorit si asteptat. A fost frumos, a fost ca o poveste in care sper din suflet ca sfarsitul „si au trait fericiti pana la adanci batraneti, ca de n-ar fi nu s-ar povesti” sa fie prezent in viata lor pt totdeauna.

Cineva acolo sus ma iubeste!

De curand am primit pe email un set de intrebari de la o publicatie de afaceri si printre cele 25 de intrebari una dintre ele m-a pus pe ganduri. Intrebarea suna asa:”Daca Dumnezeu ti-ar indeplini o singura dorinta ce i-ai cere?”. Mi-am dat seama ca nu m-am gandit niciodata la asta. Dar acum m-am gandit pt ca trebuia sa raspund. Am realizat ca cea mai mare dorinta a mea s-a implinit si ca singurul lucru pe care i l-as cere lui Dumnezeu ar fi sa nu am niciodata probleme de sanatate ca sa pot obtine mai departe ce vreau de la viata.

Dorinta vietii mele...

Cea mai mare dorinta a mea a luat nastere acum 15 ani cand, din dorinta de a fi sanatoasa si cu o silueta de admirat, m-am gandit ca imi doresc un restaurant cu mancare sanatoasa. In ciuda faptului ca acum 4 ani dorinta si efortul meu de ai da viata nu a interesat prea multa lume, acum visul meu a prins viata si pot sa spun ca sunt fericita cu ceea ce am si imbratisez cu bucurie fiecare zi care imi aduce in cale oameni minunati si interesati de ceea ce fac. Imi place sa discut cu oamenii, imi place sa aflu de la altii lucruri pe care nu le stiu, ma bucura sa ii ajut pe altii cu ceea ce stiu. Cred ca asta este cea mai mare dorinta pe care am avut-o vreodata si cand spun asta imi amintesc ca au fost clipe in care aveam senzatia ca dorinta mea este atat de puternica incat o pot atinge pt ca are forma chiar daca nimeni nu o vedea ci doar o simtea din ceea ce spuneam.

N-am indraznit sa cer, dar am primit

Prietenii mai stiu ca mi-am dorit, dar n-am indraznit sa cer de la viata, sa vorbesc copiilor despre mancare sanatoasa, despre greseli de alimentatie, despre cum faci pariu cu sanatatea de tanar crezand intotdeauna ca tu nu ai decat varianta de castig. M-am gandit mereu ca nu am calitatea de a cere de la viata asa, dar viata a crezut in visul meu si intro zi am primit un telefon prin care eram invitata sa le vorbesc elevilor de al Liceului HENRI COANDA in cadrul simpozionului intitulat „Invata sa mananci sanatos!”. In prima faza am crezut ca este o gluma, in a doua secunda mi-a venit sa lesin si in a treia am spus extaziata de fericire:”Multumesc Doamne!”.

Nimic nu este intamplator.

Ziua asta este maine. Sunt atat de fericita si am atat de mari emotii incat nici nu stiu ce o sa le spun. Nu vreau sa ma gandesc de acum pt ca oricum as uita pana maine. O sa spun ce-mi trece prin cap atunci cand in fata mea 100 si ceva de elevi din clasele IX-XII ma vor asculta. Maine la pranz un vis pe care-l iubesc va lua viata. Nimic nu este intamplator si cand spun asta ma gandesc la faptul ca logo-ul localului Fibrio este „Learn to be Healthy!” iar la al simpozionului la care sunt invitata „Invata sa mananci sanatos!”. Stiu ca nu este Craciunul, dar ma simt in fiecare zi ca un om care se trezeste cu un cadou sub brad chiar daca primavara bate la usa. Cateodata mi-e teama ca totul este prea mult, dar intotdeauna ma linistesc pt ca imi amintesc ca cineva acolo sus ma iubeste si sper sa nu-l dezamgesc.

Popeasca continua sa slabeasca!

Pentru cine nu-l stie, Razvan (Popescu) e un tip haios, plin de viata mereu, cu o cariera in plina ascensiune, cu o emisiune radio de succes si putin… plinut. Pentru a fi plinut Razvan a muncit mult. Anul trecut in martie cand s-a hotarat sa se joace de-a Popeasca nici prin cap nu-I trecea ca a fi femeie inseamna si stres pentru silueta. Si s-a molipsit. A inceput sa fie atent la ce mananca, dar mai ales a inceput sa faca sport de cel putin 3 ori/saptamana. Si cum “daca vrei, se poate” a functionat si la el in aproape 1 an a slabit in jur de 30 de kilograme. Asa mi se pare si normal. Mananci sanatos, faci sport si slabesti in timp, asa cum de altfel te-ai si ingrasat. Majoritatea oamenilor se ingrasa in timp si vor sa slabeasca intro clipita daca se poate. Daca presa si internetul n-ar amagi lumea cu diete minune poate ca nici oamenii n-ar mai visa cu ochii deschisi ca azi sunt grasi si maine slabi.

Sa nu credeti ca eu n-am visat sa fiu slaba de pe o zi pe alta. Stiu toate dietele posibile si imposibile si multora le-am dat crezare pana m-am convins ca sunt povesti cu pesti vi si morti. Cand privesc in urma imi vine sa rad de naivitatea mea, dar pana la urma aceasta experienta isi are rolul ei in ceea ce fac acum.

(cu blondele lui Dan Negru)

Acum Popescu este in faza de platou, adica nu mai slabeste. Este si asta o faza normala intro cura de slabire, dar m-am gandit sa-l ajut cu sfaturi si cu 3 mese pe zi. Vreau sa demonstrez ca poti slabi mancand sanatos, dar si gustos, fara infometare, cu minim 3 mese pe zi, dar cu sport in program. De saptamana asta Popescu se pune din nou pe treaba, dar nu inainte de a-l cantari si masura ca sa vedem si noi ce rezultate are. Il vom urmari pas cu pas, la masa, la sala, la alergare si vom monitoriza rezultatele o data pe saptamana. Evident ca exista un risc. Popescu e pofticios! De multe ori o prajitura ii face cu ochiul mai tare decat spera el si o savureaza cu pofta cat ai clipi de parca e cel mai bun lucru de pe pamant. L-am vazut insa si rezistand eroic in fata unei deliciose inghetate italienesti in timp ce o prietena comuna il ruga insistent sa guste. L-am vazut rezistand, asa cum l-am vazut cedand in fata ispitelor culinare, dar l-am vazut si muncind la sala, asa ca nu imi ramane decat sa risc si sa cred in el, in corectitudinea lui. Si cand spun asta ma gandesc ce la ce spunea Alina, prietena noastra comuna: dam recompensa pt cel care-l pozeaza pe Popescu la Mc’Donald! :-)) E o gluma. Razvan nu va manca fast-food ci doar la Fibrio sau de la Fibrio. Si va slabi. De ce sunt asa sigura? Nu doar pt ca stiu cat de sanatos va manca ci pentru ca Razvan este motivat: 1. Va arata mult mai bine pe sticla in emisiunea pe care o va avea si 2. Va cuceri mai usor inima unei persoane speciale pe care o iubeste in secret. Stiu ca Razvan ma va strange de gat ca am atins acest subiect, dar ma limitez la atat… fara nume. Il las pe el sa destainuie sau nu numele ei.


Pozele pe care le-am atasat sunt de pe vremea cand cele 140 kg ii faceau viata grea, chiar daca in imagini nu pare. :-)

O faina cu IG mic NU este o INVENTIE!

Am spus asta fiecarui jurnalist sau reporter care mi-a solicitat un interviu sau mi-a cerut informatii, dar nici unul nu m-a auzit. Sau m-au auzit dar n-a contat. Este mai bine sa scri ca s-a inventat o faina miraculoasa care te slabeste decat sa redai informatia exact asa cum ti se ofera. De ce ma deranjeaza atat de tare cand se spune ca am inventat? Pentru ca a amesteca niste fainuri, integrale si sanatoase pentru a obtine un produs si mai sanatos si indispensabil vietii (zic eu) nu defineste o inventie.

In lumea asta sunt multi oameni care au obtinut, pentru ca au fost interesati, o faina cu indice glicemic mic si nu s-au crezut inventatori. Montignac este unul dintre ei, un altul este un mic producator american (poate sunt mai multi, eu stiu doar de unul), precum si o multime de oameni (mai mare decat va puteti inchipui) interesati de sanatatea lor si reuniti in mici comunitati bine sudate de internet. Condusi de dorinta, pasiunea sau nevoia de a manca sanatos si nu in ultimul rand de a slabi, toti cei enumerati au gasit dupa zeci sau sute de incercari, cate o formula de faina cu indice glicemic mic careia i-au dat sau nu o denumire. Cum as putea eu sa spun ca am inventat faina cu indice glicemic mic cand atatia altii au facut acelasi lucru inaintea mea?

Pentru mine a obtine o faina de calitate cu indice glicemic mic este ca si cum un bucatar maestru ar obtine un desert special , inventie proprie si care te impresioneaza in mod deosebit prin gust si prezentare. Oare toti bucatarii care au imaginatie si obtin niste preparate iesite din comun sunt inventatori?

Multi vor spune ca sunt nebuna si ca nu inteleg de ce spun asta. Nu-mi pasa. Vreau sa se stie ca intradevar faina Fibrio este o faina speciala, obtinuta prin amestecul a 5 tipuri de faina integrala (grau, secara, ovaz, canepa, soia, tarate) in asa fel incat indicele ei glicemic sa fie mic (adica sa te ajute sa slabesti si sa te menti) si nu in ultimul rand, sa dea un gust deosebit preparatelor in a caror compozitie intra.

Daca va intrebati de ce totusi presa a scris mereu ca am inventat si ca faina este „miraculoasa” o sa va raspund eu pentru ca acum stiu: titlul vinde! Asa am aflat ca multe ziare au oameni speciali angajati care sa hotarasca titlurile articolelor pe care altii le scriu.Nu am scris pentru a blama ziaristii care pana la urma m-au ajutat sa-mi promovez afacerea si nici pentru a le da lectii cum sa-si faca treaba ci pur si simplu din dorinta de a informa corect posibili cititori ai respectivelor articole, dar mai ales din dorinta de a fi echitabila fata de cei care au depus acelasi efort ca si mine, din orice colt de lume, de a obtine o faina sanatoasa cu indice glicemic mic. Cu siguranta nici o faina cu indice glicemic mic din lumea asta nu seamana cu celalalte, dar toate au acelasi scop in folosul celor care o folosesc: sanatate si greutate optima!