Orice antrenament incepe cu incalzirea. 2 ture de stadion. Nu stiu daca observati, dar asistentul principal al lui Stelica este, ca de obicei, prezent... Alexandru.
Alergare. Alergare. Alergare.
Afara era inca lumina si putin innorat si inca ne bucuram ca bate vantul tare.
Am facut echipe de cate 2 persoane si in timp ce alergam alaturi de coechipiera mea, Lavinia, mi-a marturisit ca si-ar dori sa ploua. Nu cred ca stia ce-si doreste. Evident, nici eu.
Din gasca "fetelor care vor sa slabeasca sanatos" au lipsit Madalina (care a preferat sa dea o tura pana la Dubai decat sa dea o gramada de ture pe stadion :-)), Cami (prea trista ca sportul sa-i mai trezeasca interesul. Of, barbatii astia...), Lore 1 (internata de 2 zile in spital pentru a rezolva a problema de sanatate) si Irina (despre care nu stiu nimic. Poate ingerul ei pazitor i-a suflat ca e mai bine sa nu vina.O sa vedeti de ce spun asta). Si ca sa fac o paranteza o sa spun ce sms mi-a trimis Madalina la pranz, la cateva ore dupa ce a plecat in vacanta:" Draga Cornelia, vroiam sa-ti spun doar ca sunt in aeroport in Atena si mananc saratele Fibrio! Imi pare rau ca nu am luat un bax. O sa le duc dorul :)) pup". Cunoscatorii stiu de ce, celorlalti o sa le povestesc altadata.
Pregatite de partea a 2 a antrenamentului ignoram cu desavarsire tunetele, fulgerele si norii negri care pusesera stapanire pe stadion. Lavinia inca mai spera sa ploua. :-(
Cu fix 10 minute inainte sa se dezlantuiasca furtuna. Si tocmai ma laudam ca ma simt in forta si antrenamentul de azi a este pe sufletul meu.
Dupa cele 10 minute ploaia a venit in rafale si am crezut ca am gasit solutia adapostindu-ne sub o prea banala umbrela pentru o asa ploaie. Lavinia m-a privit parca scuzandu-se si mi-a spus:"Eu mi-am dorit o ploicica, adica cativa stropi pentru ca imi era cald, nu o furtuna".
In cateva secunde am realizat ca nu aveam nici un motiv sa continuam sa stam sub umbrela, cu atat mai mult cu cat ploaia de intetea si mai tare si umbrela nu ne ajuta prea mult din moment ce eram deja ude pana la piele. Asa ca ultimul exercitiu al serii a constat intr-un execrcitiu cu care nu prea suntem obisnuite: alergare in viteza pana la masina pe o distanta echivalenta cu o tura de stadion. Poate sunteti tentati sa spuneti ca e putin acum cand sunteti in fata calculatorului, dar cu siguranta nu acelasi lucru l-ati spune daca ati alerga printr-o ploaie in rafale, oricat de romantici ati fi. Asta cu romantismul mi-a venit chiar in momentul in care alergam. Intotdeuna mi s-a parut romantic sa alerg in ploaie, dar azi m-am convins ca pot gasi o multitudine de alte metode prin care sa marchez romantismul decat acela de a ma simti uda pana la chiloti in ploaie (scuze de exprimare).
Sfarsit neasteptat
Drumul spre Fibrio a fost cumplit pentru ca ploua ingrozitor de tare si stergatoarele abia faceau fata chiar daca functionau la viteza maxima, soseaua era plina de frunzele si crengile cazute din copacii de pe marginea ei si senzatiile erau maxime mai ales in momentul in care crengile care cadeau se loveau de parbriz. Viteza maxima era de 20-30 la ora.
La un moment dat am luat-o pe o straduta si ne-a iesit in cale o gramada de crengi cazute pe mijlocul drumului. Lavinia era la volan si a incetinit. Eu, crezandu-ma, probabil intr-un documentar de pe National Geographic am coborat din masina calcand intr-o balta imensa pentru a da crengile la o parte. La cat eram de uda mai conta ca m-am scufundat pana la glezne in apa? Faza tare este ca oricum nu am putut sa le dau la o parte (asta demonstreaza ca mai am nevoie de antrenamente), asa ca a trebuit sa ne descurcam facand slalom printre ele.
Cam asa se vedea prin parbrizul masinii in timpul furtunii in drum spre casa.
Soseaua era acoperita de un covor de frunze si crengi.
O seara de neuitat
Lavinia m-a lasat la restaurant si a plecat spre casa sa-si schimbe hainele pentru ca avea un inceput de gripa. Imediat dupa mine au ajuns si Alinuta, Michaela, Cristina, Aleha si Adela.
Michaela si Cristina au marturisit ca senzatia neplacuta pe care au trait-o stand cu hainele ude, le-a convins ca este mai bine sa nu bei apa imediat dupa masa. Prietenii stiu de ce! ;-))
Eu imi stergeam parul, Alinuta incerca in zadar sa gaseasca un taxi si Adela era ingrozita de drumul spre Militari, cu atat mai mult cu cat pe Realitatea TV anunta cat de afectat este cartierul de inundatii.
Aleha a declarat ca fiind reusita seara de sport, chiar daca aventura pe care ne-a oferit-o vremea nu era prevazuta in program.
"Ne vedem joi" a fost cea mai auzita propozitie in seara asta si sper ca vremea sa nu dea din nou planurile peste cap. Sincera sa fiu, mi-as fi dorit ca ploaia din seara asta sa mai intarzie macar 20 min pentru a ne permite sa terminam antrenamentul, dar cine sunt eu sa am asemenea pretentii? Un biet muritor ce s-a simtit azi ca o furnica in fata naturii. Sa recapitulam:"Ne vedem joi".
