marți, 3 martie 2009

Un elev (DeMent) ascultator

Prima zi de dieta a lui Razvan a inceput fara mic dejun, lucru cu care nu sunt de acord si pe care recunosc ca nu-l respect nici eu din pacate, din cauza faptului ca functionez dupa alt fus orar (ma culc la 2-3 dim, uneori chiar mai tarziu) si ma trezesc dupa ora 9-10 dim. Razvan a recunoscut ca ar fi mancat ceva dimineata, dar cum nu a stiut ce este corect si conform cu programul urmat a preferat sa renunte, decat sa faca o prostie. De apreciat pe de o parte, de neacceptat pe de alta daca ma gandesc ca m-am rugat de el sa-si faca timp sa discutam despre „asa da / asa nu” si a ales... sa plece la mare weekend-ul trecut.

Dupa ce mi-a trimis un sms la ora 10.46 cu „MI-e foamee!” Razvan a venit sa ia pranzul destul de tarziu, adica pe la ora 15, cand ideal ar fi fost sa ia o gustare, nu micul dejun + pranz + gustare. Si pt ca l-am mustruluit pt intarziere s-a gandit sa ma tachineze. Cum? Tocmai venise mama sa-mi aduca placinta mea favorita (placinta cu dovleac, despre care trebuie sa recunosc nu i-am povestit de teama sa nu pofteasca) si cum Razvan a prins momentul a inceput sa o interogheze despre cum eram eu in copilarie, daca eram grasuta sau nu, pofticioasa, ascultatoare si devreme acasa.






Si cum timpul trece cel mai greu cand suferi sau ti-e foame (ca doar si asta e suferinta, nu?), m-am gandit sa-i ofer lui Razvan in asteptarea mancarii o infuzie de ceai verde aromat (iasomie chinezeasca) ca sa-i mai taie din senzatia de foame ucigatoare. Cum nu ma pregatisem cu o cana pe care sa scrie RAZVAN, i-am oferit cana mea personala ca sa nu uite cine-i sefu-n casa (a se citi restaurant :-)).





Cand Neo (cea mai veche ospatarita a localului) ne-a anuntat ca mai sunt 2 minute si soseste mancarica, Popeasca (cunoscatorii stiu de ce, iar cei care nu sa caute pe http://www.popeasca.ro/) ca o adevarata lady s-a gandit ca este momentul sa ma intrebe: ”Si la desert ce avem azi in meniu?”. Raspunsul meu cu „nu cunosc deocamdata aceast notiune pt meniul tau” l-a pus pe ganduri ca sa nu spun l-a cam intristat,



dar numai pt cateva secunde pt ca Neo a ajuns la masa lui cu farfuria aburinda de mancare.




Dupa ce s-a asigurat ca totul corespunde standardelor lui de calitate a infulecat cat de incet a putut (are obiceiul de manca foarte repede, cu imbucaturi mari, fara sa mestece bine mancarea) pt ca pe tema asta am avut nenumarate discutii (a se citi ca l-am dojenit parinteste de cate ori l-am vazut infulecand :-) ). Procesul de digestie este unul din cei mai mari consumatori de energie si daca mancarea nu este bine masticata, digestia va dura mai mult si senzatia de oboseala isi va face simtita prezenta imediat dupa masa, ca sa nu mai vorbim de faptul ca intarzierea procesului de digestie normal duce la acumularea de toxine rezultate din mancarea nedigerata.

















Pranzul lui a constat in:

Piept de curcan la gratar
Mix de ciuperci (champignon la gratar si pleurotus la tigaie)
Salata verde cu castraveti verzi (cu ulei de masline si lamaie)


Ne-am regasit la ora 19.30 cand Popeasca a revenit la fel de plina de viata si deloc afectata de dieta pe care trebuie sa o urmeze conform unui program bine stabilit. In asteptarea cinei, adica a Salatei cu ton Fibrio (salata verde, salata iceberg, rosii, ceapa rosie, masline felii, bucati de ton, focaccia Fibrio),


Razvan s-a intins la vorba ca intre fete cu o buna prietena comuna Alina (Madame Lenoir).



Dupa ce s-au contrazis pe seama audientelor de radio si a unui articol postat de Cabral pe blogul lui, Razvan a plecat spre casa, multumit ca stilul de viata sanatos inceput ieri este mai simplu si gustos decat si-ar fi inchipuit. Nu va ganditi insa ca nu s-a oprit la plecare, fie si pt 1 minut, in fata frigiderului cu prajituri si a privit oftand cum prajitura lui 3 Cioco ii face cu ochiul.