Acum 2 zile l-am chemat pe Razvan (Popescu) sa-l cantaresc si sa-l masor avandu-l ca martor pe fotograful ziarului Liberatatea, Mitusch (Dumitru Angelescu). A inceput ca o distractie si m-am desumflat repede cand am constatat ca cele 110 kg despre care stiam ca le are (de la el evident) s-au transformat in 123 kg. Trecand peste faptul ca in prima faza cantarul a refuzat sa mai functioneze chiar daca il testasem eu inaintea lui, dupa ce s-a descaltat si si-a golit toate buzunarele, a inceput sa spuna ca greutatea afisata este eronata, ca hainele sunt grele (l-am intrebat daca sunt de cosmonaut si nu stiu eu J) si ca este imposibil sa aiba atat de mult. L-am readus cu picioarele pe pamant spunandu-i ca nu e dimineata si nu suntem in direct la Fabrica DeMeneta (http://www.radio21.ro/) ca sa incerce sa-mi faca o farsa.
Apoi am trecut la masuratori si ... din nou surpriza: nu ma gadeam la dimensiuni de manechin, dar nici dimensiuni de 127 -128- 128 nu luasem in calcul. Ghinion. Ca sa aiba macar 100 kg Razvan trebuie sa slabeasca in jur de 23 kg. El vrea repede, eu nu. Nu sunt adepta slabitului rapid, chiar daca majoritatea la asta viseaza atunci cand se apuca de slabit. Incet si sigur, cu rezultate pe termen lung.
Dupa ce s-a bosumflat a hotarat sa faca ceva ca sa-i treaca supararea si a facut exact ce face o femeie care se hotaraste ca „de luni” se apuca de slabit: a cerut o portie mare din prajitura lui preferata cu 3 mousse-uri de ciocolata J. Am tacut pt ca nu s-a dat start-ul in lupta cu kg in plus, dar l-am rugat sa semneze biletul pe care s-au trecut dimensiunile in ideea ca intro zi, candva, va deveni o amintire placuta si plina de umor (si de ce sa nu recunosc ca m-am gandit si la faptul ca este o dovada a masurilor de la care s-a pornit si pe care Popeasca se va face ca le uita).
Sedinta de cantar s-a terminat cu o intrebare care m-a lasat masca, chiar daca se vroia a gluma a lui Razvan, in timp ce privea salivand frigiderul plin prajituri: ”Auzi, daca as lua un tort intreg de mousse de ciocolata si as manca incet, de dimineata pana seara, crezi ca m-as satura ?”. Uimita, cu ochii iesiti din orbita (pt ca nu mi-am inchipuit ca cineva se poate gandi sa manance un tort in conditiile in care eu abia pot sa termin o felie) i-am raspuns calm si zambind ironic: ”Eu cred ca ti-ar trebui vrea 2 torturi si jumatate intro zi ca sa te saturi de prajitura preferata si inca vreo 2 ani ca sa intelegi ca unitatea de masura a prajiturilor preferate pe care le consumi este direct proportionala cu greutatea pe care o acumulezi”. Chit ca parea o problema grea de matematica, Razvan zis Popeasca saptamana asta (
http://www.popeasca.ro/) , a plecat multumit ca mai are un weekend in care teoria problemei mai sus enuntate nu conteaza si ca incepand de luni devine cel mai bun prieten al Meniului Fibrio.
PS. Multumim ziarului Libertatea pt fotografii.
