miercuri, 18 februarie 2009

Cineva acolo sus ma iubeste!


De curand am primit pe email un set de intrebari de la o publicatie de afaceri si printre cele 25 de intrebari una dintre ele m-a pus pe ganduri. Intrebarea suna asa:”Daca Dumnezeu ti-ar indeplini o singura dorinta ce i-ai cere?”. Mi-am dat seama ca nu m-am gandit niciodata la asta. Dar acum m-am gandit pt ca trebuia sa raspund. Am realizat ca cea mai mare dorinta a mea s-a implinit si ca singurul lucru pe care i l-as cere lui Dumnezeu ar fi sa nu am niciodata probleme de sanatate ca sa pot obtine mai departe ce vreau de la viata.


Dorinta vietii mele...


Cea mai mare dorinta a mea a luat nastere acum 15 ani cand, din dorinta de a fi sanatoasa si cu o silueta de admirat, m-am gandit ca imi doresc un restaurant cu mancare sanatoasa. In ciuda faptului ca acum 4 ani dorinta si efortul meu de ai da viata nu a interesat prea multa lume, acum visul meu a prins viata si pot sa spun ca sunt fericita cu ceea ce am si imbratisez cu bucurie fiecare zi care imi aduce in cale oameni minunati si interesati de ceea ce fac. Imi place sa discut cu oamenii, imi place sa aflu de la altii lucruri pe care nu le stiu, ma bucura sa ii ajut pe altii cu ceea ce stiu. Cred ca asta este cea mai mare dorinta pe care am avut-o vreodata si cand spun asta imi amintesc ca au fost clipe in care aveam senzatia ca dorinta mea este atat de puternica incat o pot atinge pt ca are forma chiar daca nimeni nu o vedea ci doar o simtea din ceea ce spuneam.


N-am indraznit sa cer, dar am primit

Prietenii mai stiu ca mi-am dorit, dar n-am indraznit sa cer de la viata, sa vorbesc copiilor despre mancare sanatoasa, despre greseli de alimentatie, despre cum faci pariu cu sanatatea de tanar crezand intotdeauna ca tu nu ai decat varianta de castig. M-am gandit mereu ca nu am calitatea de a cere de la viata asa, dar viata a crezut in visul meu si intro zi am primit un telefon prin care eram invitata sa le vorbesc elevilor de al Liceului HENRI COANDA in cadrul simpozionului intitulat „Invata sa mananci sanatos!”. In prima faza am crezut ca este o gluma, in a doua secunda mi-a venit sa lesin si in a treia am spus extaziata de fericire:”Multumesc Doamne!”.


Nimic nu este intamplator.

Ziua asta este maine. Sunt atat de fericita si am atat de mari emotii incat nici nu stiu ce o sa le spun. Nu vreau sa ma gandesc de acum pt ca oricum as uita pana maine. O sa spun ce-mi trece prin cap atunci cand in fata mea 100 si ceva de elevi din clasele IX-XII ma vor asculta. Maine la pranz un vis pe care-l iubesc va lua viata. Nimic nu este intamplator si cand spun asta ma gandesc la faptul ca logo-ul localului Fibrio este „Learn to be Healthy!” iar la al simpozionului la care sunt invitata „Invata sa mananci sanatos!”. Stiu ca nu este Craciunul, dar ma simt in fiecare zi ca un om care se trezeste cu un cadou sub brad chiar daca primavara bate la usa. Cateodata mi-e teama ca totul este prea mult, dar intotdeauna ma linistesc pt ca imi amintesc ca cineva acolo sus ma iubeste si sper sa nu-l dezamgesc.