Suna ciudat, dar adevarat. De cateva zile am lansat terasa cea noua (adica de la etaj) care-mi place foarte tare pentru ca ofera o atmosfera intima (zic eu). Ieri dupa amiaza nimic nu prevestea aventura ce aveam sa o traiesc. Am preparat o gramada de sortimente de inghetata (prietenii stiu de ce) si vreo 2 sortimente de biscuiti (pentru copii)si apoi am stat la o sueta cu Andreea si Raluca pe terasa.
Apropo de fete. In timp ce dezbateam subiectul "surori"(asta pt ca toate trei avem cate o sora), ne-a sunat Razvan sa ne povesteasca cum dupa antrenamentul cu Stelica nu mai putea de sete si s-a oprit la Mc'Donalds sa cumpere un pahar de sifon. Cei de acolo tot incercau sa-l convinga ca nu vand sifon ci alte bauturi acidulate (nu are rost sa mai dau nume), iar Razvan incerca sa-i convinga ca vrea sa plateasca o cola si sa primeasca un sifon. Dupa multe rugaminti vanztorul a dat telefon mai departe (era Mc drive) si a rugat-o pe colega lui de la departamentul livrare sa-i dea un sifon. Cand a ajuns in dreptul colegei respective, Razvan s-a gandit ca n-ar strica sa-i tina o mica lectie de nutritie prin care ii explica ca n-ar fi bine sa mai bea coca-cola si nici sa recomande clientilor. Foarte tare! Cum ar fi sa te duci la Mc si sa comanzi o coca-cola si vanzatorul sa-ti recomande o apa plata.? Bravo Razvan! :-))
Dar sa revin la mica mea aventura. Pe la ora 20 a inceput ploaia. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai tare. A venit si grindina. La un moment dat a inceput sa ploua asa de tare ca n-a mai rezistat nici canalizarea, fie ea si din buricul Bucurestiului. In maxim 10 min, bucataria, vestiarul si biroul meu au fost inundate cu apa. Nu va ganditi ca doar cateva picaturi ci pana la genunchi...
Si uite cum in biroul meu pluteau pantofii, echipamentul de sport si multe alte lucruri care se aflau pe podea. In bucatarie era o lupta pe viata si pe moarte cu apa care navalea cu viteza prin canalul de evacuare. Inarmati cu faras, mopuri, galeti, intreg personalul lupta cu apa care nu tinea cont de prize, instalatii electrice, utilaje profesionale. Acum radem, dar atunci toata lumea facea "sport". Ulterior am aflat de la vecinii nostri ca au patit acelasi lucru. Dorobanti...
Evident ca a doua zi m-am trezit cu febra musculara la maini. Seara la antrenament, cand a auzit Stelica povestea a zis:"In cazul asta te ajut sa faci febra si la picioare". Si nu va ganditi ca nu s-a tinut de cuvant. :-)) Abia ma misc.
Si cum viata mea bate filmul in ultimul timp, azi am ramas fara masina. Am parcat pe Stefan cel Mare, ca si alti vreo 50 de soferi si cand m-am intors nu mai era nici masina mea, nici a celorlalti. Nu sunt nici prima, nici ultima care pateste asa ceva in Bucuresti. Sunt de acord sa platesc daca gresesc, dar cum sa consider ca am gresit daca nu am alta alternativa, adica o parcare? In fine asta e viata in Romania.
Vorba gandului meu inainte de "noapte buna":"Si maine este o zi si o minune se poate intampla".
