Obisnuiesc sa ma culc foarte tarziu, adica pe la 3-4 dimineata si sa ma trezesc in jurul orei 9-10, tot dimineata, asa ca de cate ori Razvan ma invita la radio (Radio 21) sa vorbim despre alimentatie, nutritie si dieta il driblam spunandu-i ca o sa vin cand o sa aiba 100,2 kg (faceam aluzie la frecventa radioului 100,2 fm). Spuneam asta in ideea ca acest moment este cat mai departe si ca ziua in care il injur pe Popescu pentru ca ma trezesc la 7 dimineata va veni dupa vacanta. Ghinion sau... noroc (daca luam in calcul ca l-am consiliat si 90% din mesele pe care le-a servit au fost la Fibrio)?L-am injurat (in gand) si-mi pare rau. Pe bune. :-))
Dupa 3 ore de somn am plecat la radio mai mult adormita decat treaza si pe drum am realizat ca sunt o norocoasa ca nu sunt dimineata in trafic. Oamenii matinali stiu de ce... :-)) Pe drum m-am distrat ascultandu-i pe Orlando, Escu si Popescu cum ma tot prezentau ca invitat:"cea care l-a salvat pe Popescu de 40 kg", "cea care l-a scapat", "cea care...". Ma amuza pentru simplu fapt ca eu n-am scapat pe nimeni de nimic ci doar i-am aratat drumul pe care sa mearga pentru o viata mai sanatoasa. Ma intreb cum ar fi sa fiu cea care i-a "scapat" pe toti oamenii de pe glob de kilogramele in "plus"? Aberez, dar ar fi frumos, nu-i asa?
In drum spre radio am realizat ca nu stiu exact unde trebuie sa ajung, asa ca am inceput sa-l sun pe Popescu care tot comenta pe post despre cat de periculoase sunt drumurile nationale. Ma enerva cumplit sa stau blocata in trafic si sa nu stiu exact pe unde o iau de dupa ce trec de sediul Elvilla, asa ca sunam in nestire ingrozita de gandul ca ma voi invarti in trafic aiurea. Mi-ar fi placut sa-mi fi vazut fata in intersectia Aerogarii cu Ficusului cand imi venea sa dau cu banul ca sa stiu in ce directie o iau cu atat mai mult cu cat Popescu imi raspunde si imi spune "zi repede" , eu ma execut si nici nu termin intrebarea ca aud "drumul care duce spre Moldova..". Cred ca in momentul ala m-am trezit instantaneu pentru ca am crezut ca face misto de mine, cand colo el vorbea pe post fara sa aiba habar de ce
il intreb eu. Am intrat pe Ficusului si am sunat o buna prietena care lucreaza in departamentul vanzari tot la radio 21 si ... in cele din urma am ajuns cu bine.Eu adormita, ei fresh ca un suc proaspat de portocale la prima ora. Mi-a placut atmosfera degajata, jocul de cuvinte construite ad-hoc in echipa Orlando-Escu-Popescu, echipa in care fiecare pare lider pe bucatica lui de selectie a informatiei, creativitate si redare a scenariului.
Atunci am realizat ca Popescu a devenit un exemplu la modul cel mai serios si ca cele 25 kg date jos in ultimele 4 luni i-a determinat pe multi nu numai sa-l admire, dar si sa-l transforme intr-un model de vointa si organizare a unei vieti sanatoase. Escu, o persoana destul de pragmatica si care verifica prin filtrul gandirii orice informatie ce-i pare a fi indoielnica, mi-a marturisit ca "m-a verificat" (din punct de vedere al logicii informatiilor pe care Popescu le-a transformat in stil de viata) si ca recunoaste ca este mai bine sa mananci sanatos. Orlando, omul cu masca si fara masca (asta imi inspira pentru ca-i imita pe toti mascaricii tarii) si-a luat notite in timp ce vorbeam si credeam ca face parte din sceneta lui, dar m-am convins ca gresesc cand a continuat sa-mi puna intrebari in pauza publicitara.
Popescu era mandru pentru ca era eroul care a slabit aproape 45 kg nu prin dieta ci printr-un stil de viata sanatos, fara sa se infometeze, cu o alimentatie bazata pe legume, fructe, fibre solubile si insolubile, peste, lactate de calitate si de ce nu si ceva dulce din cand in cand (mai rarut ca-i mai dragut).
Una peste alta vizita mea a fost una foarte placuta, atat de placuta ca nu-mi venea sa mai plec. Am fost incantata sa constat ca oamenii incep sa fie din ce in ce mai interesati de ceea ce mananca, chiar daca motivatia difera de la confort pana la un eveniment gen nunta.
La plecare am dat o tura la Europa Fm
Cum Europa Fm era 2 etaje mai sus, Popescu s-a gandit ca n-ar fi rau sa-i fac o vizita pe fuga Monicai Anghel si echipei ei. Acolo langa studiou am vazut ceva care m-a impresionat. Pe pervazul ferestrelor se aflau mai multe ghivece cu flori si in fiecare ghiveci se afla un biletel cu numele persoanei (din echipa radioului) care are grija de floare.
Inainte sa plec m-am distrat privindu-l pe Cristi Stanciu, parca m-ai adormit decat mine, cum dadea palme apartului automat de cafea. Era nemultumit de faptul ca nu "vorbeau aceeasi limba", adica cerea (si platea pentru ) capuccino si primea cafea fara zahar pe care am considerat-o binevenita pentru mine. :-)) In cele din urma, inainte sa intre in emisie a reusit sa faca pace cu automatul in schimbul cafelei dorite.
Ultimul "cantar" sau un zambet inainte de vacanta!
