sâmbătă, 25 iulie 2009

Inghetata zilei: inghetata de cuisoare





















Sa fac inghetata din condimente a ajuns o placere de care ma bucur ca un copil. N-am stiut pana vara asta cat de mult imi plac aromele fine pe care ti le daruiesc condimentele daca stii sa le folosesti. Aceasta inghetata combinata cu cea de ghimbir confiat si cea de ciocolata cu chili. Initial, am crezut ca nu o sa intereseze pe nimeni acest gen de inghetata. Idee preconceputa. Inghetatele cu arome ciudate pentru unii au cel mai mare succes. La Fibrio Restaurant. Nu stiu in alta parte. Eu am facut aceste inghetate din joaca si au ajuns un lucru serios. Daca nu incerci nu ai de unde sa sti.

vineri, 24 iulie 2009

Inghetata surpriza: inghetata de mac





















O prietena m-a batut la cap sa-i fac inghetata de mac. In prima faza m-am gandit ca e o gluma dar nu era. Imi descria gustul si aspectul cu asa placere incat m-a convins sa incerc. Si mi-a iesit. Si mi-a placut. Imi plac inghetatele pe care nu le gasesc in alta parte si care ii surprin pe clienti. Maine va prezint o alta inghetata "ciudata"dar cu succes la publicul Fibrio.

miercuri, 22 iulie 2009

Andreea Banica si noua ei jucarie






Intre Pastele Fibrio Reteta Casei, preferatele Andreei si...



o plimbare cu noua jucarie, un Chevrolet Corvette negru nou nout care stralucea in soare ca o bijuterie. De fapt pe post de bijuterie i-a si fost oferita de ziua ei de catre Lucian (care a fugit de fotograf in momentul imortalizarii acestui moment).

Antrenament fara chef


Recunosc ca am cam tras de mine la antranamentul de ieri. Nu stiu daca de vina a fost caldura sau faptul ca sunt foarte obosita si simt nevoia de a evada din lumea mea construita ca o colivie colorata intr-un verde plin de viata.




Inainte sa plec spre stadion l-am sunat pe Razvan sa-l intreb daca vine si mi-a spus ca am pierdut in favoarea baschetului unde tocmai se pregatea sa mearga. Oricum, cred ca s-a tacanit. Cred ca a facut obsesie pentru slabit si asta inseamna la el alimentatie sanatoasa insotita de sport pana la epuizare. Imi zice:" Tin sa-ti spun ca am alergat 7 km ieri dimineata pe plaja". Eu, sigura pe mine, ii spun ca nu are de unde sa stie daca a alergat 5 sau 7 pentru ca nu face antranemente de ani de zile incat sa evalueze corect distanta de alergare. Raspunsul lui Razvan care m-a lasat masca:"Nu ai dreptate. Dupa ce am alergat pe plaja m-am suit in masina, am dat kilometrajul la 0 (zero) si am parcurs cu masina aceeasi distanta ca sa stiu cat am alergat." :-))))))) Foarte tare, ce ziceti? Cand zic ca a luat-o razna nu exagerez cu nimic. Ordine si disciplina ar zice unii.







Am plecat cu Cristina care avea in dotare mult mai mult chef de sport decat mine, explicabil de altfel daca luam in calcul ca peste cateva zile va lasa in urma Bucurestiul si se va indrepta spre insorita Creta.














Ni s-a alaturat Alinutza si campioana prezentelor, Loredana, pline de viata si gata de miscare ca si frumoasa Cristina (priviti-o cat de frumoasa si delicata este, ce bine arata. Nu vreti sa stiti cate probleme isi face de am senzatia ca este sora lui Popescu. Mai stii?! :-)))













Evident ca unde-s patru parerile sunt diferite, asa ca nici noi nu am fost departe cand a fost vorba sa hotaram cum facem antrenamentul. Nu va ganditi ca ne-am paruit, dar ne-am cam impartit in 2+2 fara prea multe discutii si in urma unui vot "legal".







Draga Stelica, ce vezi aici nu este un exercitiu ci o mica sedinta foto dirijata de Cristina care cred ca ne-a confundat cu cantaretii ei de la job. :-))









Exercitii pentru abdomen sau lupta cu tantarii exagerat de insistenti si posesivi. Dovada ca nu exagerez va stau mainile si picioarele mele si ale Cristinei.









La ora 22 incercam sa le conving sa mergem, dar se pare ca in clubul oamenilor perseverenti si care nu cedeaza tentatiilor a intrat si Alinutza care intr-o mica pauza (de hidratare cu apa) mi-a transmis salutari si seara placuta dupa care a continuat sa alerge.


Am plecat dar nu inainte de a plati intrarea pe pista de alergare si de a-i sugera domnului casier (si portar totodata) sa faca putina educatie avalansei de tantari care au pus stapanire pe stadionul Tineretului.













Vorba gandului meu inainte de "noapte buna": "Si maine este o zi si o minune se poate intampla".

marți, 21 iulie 2009

Biscuiti Fibrio cu papaya, mandarine si fulgi de ovaz




In ultimul timp clientii m-au tot rugat sa le fac pe langa saratele, saleuri, focaccia (toate Fibrio, evident) si ceva dulce in afara de prajituri si inghetata (din faina Fibrio). Aveam fobie fata de cuvantul biscuiti pentru simplu motiv ca nu gaseam pe piata nici un sortiment care sa-mi placa din punct de vedere al ingredientelor folosite (chiar daca sunt ecologici).





Acum vreo 3 saptamani am inceput sa fac probe folosind ingredientele mele favorite: fulgi de ovaz, faina Fibrio, ulei de masline, fructe (mandarine, papaya, cocos, stafide) fructoza si stevia. Am facut probe pana au iesit deliciosi. Sper ca in curand sa fac numai cu stevia (pentru copii in special).







Stevia Rebaudiana este o planta dulce, mult mai dulce decat zaharul si are capacitatea de a regla nivelul zaharului in sange (glicemia), de a infrana pofta de dulciuri si a tempera senzatia acuta de foame, fiind eficienta pentru cei care sufera de diabet sau hipoglicemie. Stevia Rebaudiana este excelenta pentru stimularea energiei mentale si fizice si nu contine calorii.

luni, 20 iulie 2009

Draga Stelica,


Sunt convinsa ca te asteptai sa ne simtim ca in vacanta odata cu plecarea ta catre minunata Grecie, dar, trebuie sa recunosc ca am avut chiar si eu parte de o mica surpriza. Joi, prima zi dupa plecarea ta, m-am prezentat la stadion in calitate de "asistent", fie si numai pentru a face prezenta. Stiu ca imediat te-ai gandit ca Loredana nu a lipsit asa cum nu a lipsit nici macar o data de cand facem antrenamente cu tine si bine ai gandit pentru ca era acolo, ma astepta. Surpriza nu a constat in faptul ca nu au venit celelalte fete ci in faptul ca a venit Razvan cu un chef de zile mari. Si uite ca de unde ma gandisem ca va fi un antrenament lejer, a fost unul in forta, mai ceva decat atunci cand tu esti de fata. De ce?
Razvan a avut chef si a ignorat orice lamentari venite din partea noastra. Ma gandisem initial ca dam 2 ture de stadion si vom lucra "niste" speciale. Nu aveam de gand sa exageram pentru ca un mic repaus nu strica daca luam in calcul cat am lucrat la ultimele antrenamente. Si nu pot sa nu recunosc ca stiu (adica sunt convinsa) ca vei veni odihnit si cu chef de antrenamente ce ne vor face sa ne simtim ca niste lamai stoarse. :))
Razvan a fost insotit de prietenul lui Stefan, care a ramas uimit sa constate ca nu tine pasul cu fostul "grasut"( ca sa nu zicem "obez") si ca se simte nevoit sa faca cate o mica pauza din cand in cand. Ma distra sa vad cum Razvan a ajuns din elev profesor si cum explica la modul serios de ce asa si nu altfel.
Am facut "lansate" si ne-am luat la intrecere. Chiar daca imaginea va arata ca eu eram castigatoarea, realitatea este pe dos. :-((
Cu un avans de jumatate de pas din start nu am reusit sa castig cursa. In numai 2 luni de antrenamente Razvan este greu de invins la ambitie, perseverenta, disciplina, rezistenta si viteza. Jos palaria!
Daca ar fi fost dupa noul "antrenor" (sau "antrenorul de rezerva" ) antrenamentul ar fi fost bazat in totalitate pe alergare, dar eu si Lore ne-am organizat un mic sindicat al fetelor care fac sport dupa capul lor si am facut la un moment dat opinie separata (si miscare, asemenea).
Cum Razvan este omul de echipa nu a rezistat prea mult sa faca antrenament de unul singur si s-a alaturat majoritatii (noastre), nu insa inainte de a duce negocieri de organizare a antrenamentului si in favoarea lui. Ca niste colege de echipa dragute si intelegatoare am cedat si am continuat jumatate ca noi si jumatate de antrenament ca el. Ce nu face omul pentru sanatate si silueta...



De la o ora de antrenament draga Stelica am ajuns la aproape doua si asta pentru ca fiecare mai avea cate o idee de exercitiu si prin rotatie fiecare era antrenor neales. De cate ori vroiam sa terminam antrenamentele parca-l aud pe Razvan:"inca o tura si gata". La 21.40 am plecat mai mult in forta de pe stadion. Daca era dupa "nebun" eram si acum acolo... -:)))
In incheiere tin sa-ti spun ca saptamana asta nu cred ca te vom mai surprinde pentru ca Razvan este plecat in vacanta iar fetele te felicita ca ai plecat pe caldurile astea insuportabile. Dar mai stii... Viata este plina de surprize. Vacanta placuta in continuare de la ai tai elevi toropiti de temperaturile record ale acestei veri.

joi, 16 iulie 2009

Invitata la Fabrica Dementa cu Orlando, Escu si Popescu

Obisnuiesc sa ma culc foarte tarziu, adica pe la 3-4 dimineata si sa ma trezesc in jurul orei 9-10, tot dimineata, asa ca de cate ori Razvan ma invita la radio (Radio 21) sa vorbim despre alimentatie, nutritie si dieta il driblam spunandu-i ca o sa vin cand o sa aiba 100,2 kg (faceam aluzie la frecventa radioului 100,2 fm). Spuneam asta in ideea ca acest moment este cat mai departe si ca ziua in care il injur pe Popescu pentru ca ma trezesc la 7 dimineata va veni dupa vacanta. Ghinion sau... noroc (daca luam in calcul ca l-am consiliat si 90% din mesele pe care le-a servit au fost la Fibrio)?


L-am injurat (in gand) si-mi pare rau. Pe bune. :-))




Dupa 3 ore de somn am plecat la radio mai mult adormita decat treaza si pe drum am realizat ca sunt o norocoasa ca nu sunt dimineata in trafic. Oamenii matinali stiu de ce... :-)) Pe drum m-am distrat ascultandu-i pe Orlando, Escu si Popescu cum ma tot prezentau ca invitat:"cea care l-a salvat pe Popescu de 40 kg", "cea care l-a scapat", "cea care...". Ma amuza pentru simplu fapt ca eu n-am scapat pe nimeni de nimic ci doar i-am aratat drumul pe care sa mearga pentru o viata mai sanatoasa. Ma intreb cum ar fi sa fiu cea care i-a "scapat" pe toti oamenii de pe glob de kilogramele in "plus"? Aberez, dar ar fi frumos, nu-i asa?



In drum spre radio am realizat ca nu stiu exact unde trebuie sa ajung, asa ca am inceput sa-l sun pe Popescu care tot comenta pe post despre cat de periculoase sunt drumurile nationale. Ma enerva cumplit sa stau blocata in trafic si sa nu stiu exact pe unde o iau de dupa ce trec de sediul Elvilla, asa ca sunam in nestire ingrozita de gandul ca ma voi invarti in trafic aiurea. Mi-ar fi placut sa-mi fi vazut fata in intersectia Aerogarii cu Ficusului cand imi venea sa dau cu banul ca sa stiu in ce directie o iau cu atat mai mult cu cat Popescu imi raspunde si imi spune "zi repede" , eu ma execut si nici nu termin intrebarea ca aud "drumul care duce spre Moldova..". Cred ca in momentul ala m-am trezit instantaneu pentru ca am crezut ca face misto de mine, cand colo el vorbea pe post fara sa aiba habar de ce il intreb eu. Am intrat pe Ficusului si am sunat o buna prietena care lucreaza in departamentul vanzari tot la radio 21 si ... in cele din urma am ajuns cu bine.



Eu adormita, ei fresh ca un suc proaspat de portocale la prima ora. Mi-a placut atmosfera degajata, jocul de cuvinte construite ad-hoc in echipa Orlando-Escu-Popescu, echipa in care fiecare pare lider pe bucatica lui de selectie a informatiei, creativitate si redare a scenariului.




Atunci am realizat ca Popescu a devenit un exemplu la modul cel mai serios si ca cele 25 kg date jos in ultimele 4 luni i-a determinat pe multi nu numai sa-l admire, dar si sa-l transforme intr-un model de vointa si organizare a unei vieti sanatoase. Escu, o persoana destul de pragmatica si care verifica prin filtrul gandirii orice informatie ce-i pare a fi indoielnica, mi-a marturisit ca "m-a verificat" (din punct de vedere al logicii informatiilor pe care Popescu le-a transformat in stil de viata) si ca recunoaste ca este mai bine sa mananci sanatos. Orlando, omul cu masca si fara masca (asta imi inspira pentru ca-i imita pe toti mascaricii tarii) si-a luat notite in timp ce vorbeam si credeam ca face parte din sceneta lui, dar m-am convins ca gresesc cand a continuat sa-mi puna intrebari in pauza publicitara.









Popescu era mandru pentru ca era eroul care a slabit aproape 45 kg nu prin dieta ci printr-un stil de viata sanatos, fara sa se infometeze, cu o alimentatie bazata pe legume, fructe, fibre solubile si insolubile, peste, lactate de calitate si de ce nu si ceva dulce din cand in cand (mai rarut ca-i mai dragut).




Una peste alta vizita mea a fost una foarte placuta, atat de placuta ca nu-mi venea sa mai plec. Am fost incantata sa constat ca oamenii incep sa fie din ce in ce mai interesati de ceea ce mananca, chiar daca motivatia difera de la confort pana la un eveniment gen nunta.




La plecare am dat o tura la Europa Fm









Cum Europa Fm era 2 etaje mai sus, Popescu s-a gandit ca n-ar fi rau sa-i fac o vizita pe fuga Monicai Anghel si echipei ei. Acolo langa studiou am vazut ceva care m-a impresionat. Pe pervazul ferestrelor se aflau mai multe ghivece cu flori si in fiecare ghiveci se afla un biletel cu numele persoanei (din echipa radioului) care are grija de floare.

















Inainte sa plec m-am distrat privindu-l pe Cristi Stanciu, parca m-ai adormit decat mine, cum dadea palme apartului automat de cafea. Era nemultumit de faptul ca nu "vorbeau aceeasi limba", adica cerea (si platea pentru ) capuccino si primea cafea fara zahar pe care am considerat-o binevenita pentru mine. :-)) In cele din urma, inainte sa intre in emisie a reusit sa faca pace cu automatul in schimbul cafelei dorite.


























Gata de emisie!



Aproape egali in kilograme. Ii desparte o luna de vacanta. Care pe care??

Orlando a facut pariu cu Escu si Popescu ca va slabi pana pe data de 24 august 15 kg. Daca pierde pariul ne vedem la o sedinta foto calare pe Lupoaica din Piata Romana unde Orlando va exersa rolul de caine suparat.











Ultimul "cantar" sau un zambet inainte de vacanta!








Inregistrarea emisiunii o gasiti la adresa:



In incheiere tin sa va spun ca am primit zeci de email-uri din toata tara. Promit sa-mi fac timp zilele astea sa le raspund tuturor.





Vorba gandului meu inainte de "noapte bune": "Si maine este o zi si o minune se poate intampla"

joi, 9 iulie 2009

Ploaia m-a obligat sa fac sport


Suna ciudat, dar adevarat. De cateva zile am lansat terasa cea noua (adica de la etaj) care-mi place foarte tare pentru ca ofera o atmosfera intima (zic eu). Ieri dupa amiaza nimic nu prevestea aventura ce aveam sa o traiesc. Am preparat o gramada de sortimente de inghetata (prietenii stiu de ce) si vreo 2 sortimente de biscuiti (pentru copii)si apoi am stat la o sueta cu Andreea si Raluca pe terasa.





Apropo de fete. In timp ce dezbateam subiectul "surori"(asta pt ca toate trei avem cate o sora), ne-a sunat Razvan sa ne povesteasca cum dupa antrenamentul cu Stelica nu mai putea de sete si s-a oprit la Mc'Donalds sa cumpere un pahar de sifon. Cei de acolo tot incercau sa-l convinga ca nu vand sifon ci alte bauturi acidulate (nu are rost sa mai dau nume), iar Razvan incerca sa-i convinga ca vrea sa plateasca o cola si sa primeasca un sifon. Dupa multe rugaminti vanztorul a dat telefon mai departe (era Mc drive) si a rugat-o pe colega lui de la departamentul livrare sa-i dea un sifon. Cand a ajuns in dreptul colegei respective, Razvan s-a gandit ca n-ar strica sa-i tina o mica lectie de nutritie prin care ii explica ca n-ar fi bine sa mai bea coca-cola si nici sa recomande clientilor. Foarte tare! Cum ar fi sa te duci la Mc si sa comanzi o coca-cola si vanzatorul sa-ti recomande o apa plata.? Bravo Razvan! :-))


Dar sa revin la mica mea aventura. Pe la ora 20 a inceput ploaia. La inceput mai incet, apoi din ce in ce mai tare. A venit si grindina. La un moment dat a inceput sa ploua asa de tare ca n-a mai rezistat nici canalizarea, fie ea si din buricul Bucurestiului. In maxim 10 min, bucataria, vestiarul si biroul meu au fost inundate cu apa. Nu va ganditi ca doar cateva picaturi ci pana la genunchi...







Si uite cum in biroul meu pluteau pantofii, echipamentul de sport si multe alte lucruri care se aflau pe podea. In bucatarie era o lupta pe viata si pe moarte cu apa care navalea cu viteza prin canalul de evacuare. Inarmati cu faras, mopuri, galeti, intreg personalul lupta cu apa care nu tinea cont de prize, instalatii electrice, utilaje profesionale. Acum radem, dar atunci toata lumea facea "sport". Ulterior am aflat de la vecinii nostri ca au patit acelasi lucru. Dorobanti...





Evident ca a doua zi m-am trezit cu febra musculara la maini. Seara la antrenament, cand a auzit Stelica povestea a zis:"In cazul asta te ajut sa faci febra si la picioare". Si nu va ganditi ca nu s-a tinut de cuvant. :-)) Abia ma misc.









Si cum viata mea bate filmul in ultimul timp, azi am ramas fara masina. Am parcat pe Stefan cel Mare, ca si alti vreo 50 de soferi si cand m-am intors nu mai era nici masina mea, nici a celorlalti. Nu sunt nici prima, nici ultima care pateste asa ceva in Bucuresti. Sunt de acord sa platesc daca gresesc, dar cum sa consider ca am gresit daca nu am alta alternativa, adica o parcare? In fine asta e viata in Romania.










Vorba gandului meu inainte de "noapte buna":"Si maine este o zi si o minune se poate intampla".

marți, 7 iulie 2009

Inghetata cu mure din gradina Marei


Cand am hotarat sa fac inghetata de mure, Mara, o foarte buna prietena care adora sa gateasca, mi-a zis ca trebuie neaparat sa iau mure de la ea din gradina, pentru ca mure mai gustoase ca ale ai n-am cum sa gasesc. Am crezut ca glumeste, chiar daca nu prea ii sta in fire sa glumeasca cu lucruri serioase. Si cum sta la numai 2 strazi de restaurant am dat o fuga sa ma conving. Stiu ca pare de necrezut, dar aceste mure pe care le vedeti in fotografiile atasate chiar sunt din gradina ei. Multe sunt inca necoapte incat la prima vedere pare a fi zmeura, dar, recunosc ca am facut o gafa. Intai am cules murele si apoi am facut pozele. Daaaaaaaa... :-((











Neo spune ca este mai usor sa faci o pizza decat o inghetata, eu spun ca invers si o sa va povestesc mai tarziu cu imagini de ce. Una este sa faci o pizza pe vatra (adica sa nu o pui in tava) si una este sa faci o inghetata la care daca ai invatat pontul castigator nimic nu-ti mai sta in cale.
































Am combinat inghetata de mure cu inghetata de lamaie. Mi s-a parut mai interesant. Asa au zis si clientii si asta ma bucura.








Am preferat sa fac fotografi cu tufa de mure gigant din gradina Marei ca sa credeti ca folosesc mure fara gust din import. :-))





Vorba gandului meu inainte de "noapte buna":"Si maine este o zi si o minune se poate intampla!"